Pentru această dulceaţă am cules de la ţară nişte struguri negri, care nu sunt plăcuţi la mâncat pentru că boabele au pieliţa groasă şi mulţi sâmburi. Dar au un parfum aparte şi aromă de căpşunică, încât sunt minunaţi în dulceaţă.
Se spală strugurii şi se desprind boabele de pe ciorchini, apoi se taie boabele în jumătăţi şi se scot sâmburii. Este un proces migălos, care cere multă răbdare (şi timp). Se pot culege sâmburii şi în timpul procesului de fierbere, dar sunt mai dificil de pescuit, de aceea e mai bine să-i îndepărtăm la început. De asemenea, se pot îndepărta şi pieliţele boabelor, dacă vă deranjează. Eu le-am păstrat pentru că se vor înmuia la fiert şi vor da aromă şi culoare intense dulceţii.
Se pune la fiert apa cu zahărul într-o cratiţă mare, nu se amestecă, iar când siropul începe să se lege, se adaugă boabele de struguri. Se face focul mic şi se amestecă des. Se culege spuma formată şi, eventual, sâmburii, dacă nu aţi reuşit să-i scoateţi pe toţi la început.
Se fierbe aprox 50 de minute, până scade, iar dulceaţa este bine legată. După răcire, va forma o peliculă (o crustă) care ne indică faptul că s-a legat bine.
Se toarnă în borcane şi se etichetează.
Poftă Bună!
