Rețetă clasică practicată din vechime în zona Chioarului, gătită pe lespede în unsoare.
Se frământă un aluat potrivit din făină, apă si sare, nici prea moale dar nici prea tare, cu compoziție asemănătoare aluatului pentru pâine.
Se fac mingi de aluat care se întind cu făcălețul cât mai subțire, circular, astfel încât să se formeze cercuri, care, din margine în margine, să aibă un diametru dublu față de lespede.
Se adaugă brânză ( sau varză, gem de prune), pornind din interior spre exterior, pe suprafața de aluat care se acoperă ulterior cu marginile aluatului.
Se prind capetele aluatului cu degetele și se trag în centru, astfel blatul devenind tot mai subțire iar plăcinta luând încet forma lespedei.
Se încălzește tigaia cu o lingură de unsoare în ea, când unsoarea e fierbinte, se pune plăcinta care se lasă la prăjit până se rumenește ca în poză.
