Am pregătit acest tort ca pe o explozie de arome și bucurie, care să estompeze monotonia iernii. Această bucurie o reprezintă fructele folosite. Am pregătit un blat cu migdale, mure și apă de flori de trandafir, l-am tăiat în 3 foi, pe care le-am însiropat delicat și le-am uns cu coulis de zmeură. L-am îmbrăcat în glazură oglindă, cu efect marmorat, în două nuanțe frumoase, calde, ca un dans pasional.
M-am gândit că o cremă cu mascarpone, frișcă, zmeură și coajă de lămâie, deloc dulce, ci mai degrabă ușor acrișoară va echilibra gustul final al tortului, ținând cont că glazura oglindă este de felul ei dulce.
Cât despre decorațiuni, destul de migăloase și ele, am lucrat ceva la ele, însă vă voi povesti mai pe larg altă dată despre acestea, pentru a nu îngreuna rețeta.
Când am terminat tortul, știam că trebuie să poarte un nume potrivit, așa că i-am spus Bolero, pentru că îmi place mult această compoziție.